Cu deplin regret am aflat și împărtășim comunității noastre universitare vestea trecerii la cele veșnice, în 22 decembrie a.c., a artistului, profesorului, academicianului și intelectualului Sorin Dumitrescu (1946-2024). Absolvent, dar și dascăl asociat al Școlii noastre, domnia sa a avut, decenii la rând, o voce puternic profilată în mediul artistic și în cercetarea artei sacre. Prezența sa publică a fost, încă de la prima expoziție personală, girată de Nichita Stănescu și de Dan Hăulică, convingătoare și influentă. Editura și Fundația „Anastasia” au fost prezențe faste în societatea și în mediul intelectual de după 1989, prin seriozitatea portofoliului editorial și a proiectelor culturale, care au conectat viața intelectuală autohtonă la o dinamică de idei internațională. Au fost apreciate, totodată, și prin componenta critică, orientată spre drenarea identității spirituale și artistice de provincialism sau de comoditate și suficiență. Nu mai puțin, expozițiile de la Galeria „Catacomba”, girate de Muzeul Național de Artă al României, au consacrat, în anii ’90, o direcție în plastica românească recentă, direcție conectată la patrimoniu, dar nu lipsită de vocație experimentală. Volumele lui Sorin Dumitrescu au impus un artist cu aptitudini hermeneutice și analitice remarcabile – a obținut doctoratul în Arte vizuale sub coordonarea prof. acad. Răzvan Theodorescu –, precum și cu o vehemență a opiniilor egalată doar de originalitatea și de profunzimea demonstrațiilor. A scris nu doar despre icoană sau despre arta monumentală medievală, ci și despre lirica stănesciană sau despre sculptura lui Paul Neagu și a lui Vasile Gorduz. În arta sacră din România, a influențat decisiv tânăra generație de iconari și zugravi, în sensul redescoperirii rădăcinilor și, mai ales, a semnificațiilor profunde ale culturii și practicii vizuale răsăritene. Nu este întâmplător că, de curând, a fost omagiat în Aula Palatului Patriarhal, pentru întreaga sa activitate, în plenul unui simpozion național al B.O.R. A fost apreciat totodată de Casa Regală a României și a fost distins cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”.

Sunt doar câteva dintre motivele care ne-au câștigat și ne-au impus, de-a lungul anilor, respectul, pe care îl reafirmăm astăzi ca pe un obligatoriu omagiu. Potrivit precizărilor familiei, trupul defunctului nostru coleg și magistru este depus, începând din 23 decembrie a.c., orele 14.oo, la Biserica „Silvestru”, din București, acolo unde i-a fost alături, timp îndelungat, teologului și preotului profesor Constantin Galeriu. Slujba înmormântării va fi săvârșită în Ajunul Crăciunului, începând cu ora 11.oo, în același loc. Veșnică pomenire!

Universitatea Națională de Arte, București,

prin rector Cătălin Bălescu