Conservation
& Restoration

Analiza tehnologică a operei de artă – paleotehnici

Scopul cursului este de a le oferi studenților o înțelegere aprofundată și complexă a relației dintre materialele constitutive ale operelor de artă și punerea lor în operă, pe baza unor reconstituiri tehnice după modele selectate. Studenții învață metode de examinare a lucrărilor, identificarea aspectelor ce țin de natura și caracteristicile materialelor, care în final duc la o evaluare corectă a etapelor tehnologice și a intervențiilor realizate în timp. Pornind de la studii de caz analizate în detaliu, studenții parcurg prin exerciții tehnice principalele etape de execuție.

Metodologia conservării-restaurării

Cursul urmărește cunoașterea progresivă a tehnologiilor și materialelor implicate în procesul de conservare și restaurare, reprezentând un punct de întâlnire între noțiunile fundamentale dobândite la cursurile de Teoria restaurării, Fizică, Chimie, Analiza tehnologică sau Biodeteriorare. Cursurile teoretice sunt completate cu practică de atelier, capabilă să asigure familiarizarea studenților cu materialele specifice și să creeze abilitățile necesare unei intervenții adecvate și eficiente asupra operei de artă. Disciplina își propune să formeze simultan capacitatea de diagnosticare și de tratament a operei de artă, astfel tematica generală a cursurilor teoretice și practice are în vedere cele două direcții principale: diagnosticarea operei de artă și tratamentul operei de artă.

Biodeteriorarea operei de artă

Cursul prezintă conceptul de biodeteriorare și principalele categorii de biodeteriogeni ai operei de artă. Se analizează relația dintre structura operei de artă și inițierea procesului de contaminare urmat în funcție de condițiile de microclimat de colonizarea și biodeteriorarea acesteia. Sunt prezentate categoriile de microbiodeteriogeni cu mențiuni referitoare la: structurile celulare implicate în colonizare, mecanismele de acțiune, evaluarea stării de conservare în funcție de colonizatori și tipul de nutriție al acestora. Sunt prezentați, de asemenea, macrobiodeteriogenii și mecanismele prin care aceștia acționează asupra monumentelor istorice. Recunoașterea morfologiei suprafeței deteriorate, examinarea vizuală și microscopică permit emiterea suspiciunii de biodeteriorare și solicitarea expertizei biologice.

Studiul formei plastice

Disciplina urmărește, prin studiul naturii, cultivarea spiritului de observație, a capacității de înțelegere și de reprezentare în tehnici diferite: desen, culoare, modelaj. Cunoașterea și utilizarea elementelor specifice de limbaj plastic: punct, linie, pată, hașură (la desen), culoare, pensulație, suprafață (la culoare), formă, volum, spațiu, suprafață (la modelaj).

Se studiază modul în care se clădesc părțile componente ale motivului studiat, ierarhizarea detaliilor și subordonarea lor întregului.

Se dorește asimilarea noțiunilor de bază referitoare la teorii și tehnici ale desenului, culorii și sculpturii, a unor noțiuni de perspectivă, a proporțiilor, ritmului, a Secțiunii de aur în lucrările unor artiști.

Mineralogie și petrografie

Cursul s-a dovedit necesar în contextul alegerii produselor și metodelor de restaurare compatibile cu diferitele materiale, utilizate din Antichitate până în prezent. Este important a se cunoaște compoziția lor mineralogică/chimică, structura, tipul/varietatea de rocă pentru a determina, de exemplu, atât rețeta lor de fabricare, temperatura/condițiile de ardere, cât și pentru a alege metodele cele mai adecvate de restaurare a lor. Dacă materialele originale s-au degradat, sunt importanți produșii de degradare rezultați, respectiv fazele minerale neoformate, pentru a interveni cu metode și materiale specifice în îndepărtarea lor, fără a deteriora materialul original.

Cursul oferă baza teoretică de înțelegere a proceselor prin care se degradează rocile puse în operă – picturile și alte obiecte de patrimoniu –, precum și a factorilor care trebuie luați în considerare, pentru a evita sau încetini degradarea lor.

Astfel, studenții au ocazia să se familiarizeze cu: (a) elementele de bază ale cristalografiei geometrice, utilizate în Mineralogie; (b) metode de studiu macroscopic a mineralelor și rocilor; (c) criteriile de recunoaștere și clasificare a mineralelor și rocilor; (d) determinarea macroscopică a mineralelor și rocilor naturale.

Imaginea fotografică în restaurare

În procesul de conservare și restaurare imaginea fotografică reprezintă un capitol important ce poate furniza un maxim de informații în măsura în care aceasta este utilizată corespunzător. De aceea înțelegerea funcționării unei camere foto, a performanțelor și a limitărilor diferitelor tipuri de camere, obiective și senzori vor sta la baza obținerii imaginilor fotografice elocvente. Acestea vor livra – prin tipurile de lumini alese în funcție de obiectul studiat (pictură murală și fotografia de arhitectură, pictură pe suport de lemn, pictură de șevalet, textile, metal, ceramică și alte obiecte de muzeu), prin utilizarea diferitelor tehnici speciale de fotografie (fotografia digitală în infraroșu, fotografia digitală în lumină UV) sau prin tehnicile avansate de documentare (fotogrametrie, scanare 3D, baze de date) – informații cantitative și calitative ale obiectelor în studiu. Imaginile fotografice relevante și utile obținute în procesul documentării fotografice vor necesita un mediu de stocare a informației, vor avea nevoie de o prelucrare a imaginii sau se va dori publicarea lor. Astfel, finalul cursului va cuprinde atât noțiuni introductive de stocare și prelucrare a imaginii (prezentarea pachetului Adobe Photoshop, Lightroom/vector versus raster/stocarea informației pe termen lung), tipuri de formate (RAW, tiff, jpg), cât și noțiuni referitoare la publicarea lor pe diferite suporturi (web, print digital). Noțiunile teoretice vor fi susținute prin exemple practice realizate pe parcursul fiecărei întâlniri, iar studiile de caz vor completa partea practică a acestui curs.

Teoria restaurării

Cursul prezintă conceptul de restaurare. Dihotomia conservare și restaurare este capitolul consacrat definirii restaurării în accepțiunea brandiană. Intervenția asupra operei de artă este scoasă din contextul activităților comune, menite să repună în funcțiune un obiect al activității umane și este determinată de actul recunoașterii obiectului intervenției ca operă de artă.

Studiul formei plastice

În anul  2 se studiază corpul uman cu reperele sale anatomice generale, construcția, proporțiile, volumetria, caracterul formei.

Sunt analizate operele unor maeștri pentru înțelegerea demersului lor creator, a posibilităților de expresie plastică, a materialelor și tehnicilor specifice desenului, culorii și modelajului. Studenții sunt încurajați să realizeze un portofoliu de lucrări necesare competițiilor.

În același timp se urmărește formarea unei culturi plastice și cultivarea bunului-gust.

Analiza tehnologică a operei de artă – paleotehnici

Cursul propune o incursiune în istoria tehnicilor artistice, bazată pe analiza unor studii de caz din domeniul picturii murale, picturii pe lemn, a sculpturii. Pornind de la descoperirea structurii materiale și a etapelor tehnologice prin mijloace noninvazive de examinare, studenții experimentează ei înșiși de-a lungul reconstituirilor tehnologice aspecte ce țin de particularitățile tehnice ale modelului ales. Practica artistică va avea la bază studiul tratatelor de pictură, a rezultatelor cercetărilor din domeniu și reconstituirea rețetelor istorice de preparare și aplicare a materialelor.

Metodologia conservării-restaurării

În primii trei ani de studiu studenții iau contact cu noțiunile generale în ceea ce privește Conservarea și restaurarea picturii murale, a picturii pe lemn și a sculpturii, urmând ca specializarea pe una dintre cele trei direcții de studiu să se desfășoare pe perioada studiilor masterale.

Biodeteriorarea operei de artă

Cursul descrie morfologia picturii murale și a pietrei biodeteriorate. Sunt prezentate studii de caz reprezentate de pictura murală biodeteriorată abordând metodele clasice și avansate de analiză in situ și în laborator cu scopul identificării originii biologice, stabilirii locurilor de recoltare a probelor, numărului de probe și metodelor de recoltare. Se precizează importanța informațiilor referitoare la starea de conservare, precum și la metodologia de analiză și diagnostic disponibile. Viitorul restaurator va deține toate cunoștințele necesare pentru analiza științifică a picturii murale și a pietrei, pentru elaborarea strategiei de decontaminare și a celei de conservare preventivă.

Metode fizice de investigare a operei de artă

Acest curs are ca obiectiv general cunoașterea rolului analizei și cercetării fizice a bunurilor culturale și a factorilor de mediu în diferite aspecte ale managementului bunurilor culturale (conservare și restaurare, expunere, manipulare, asigurare, evaluare etc.). Viitorii restauratori au ocazia să studieze diferite tehnici de investigare, sunt instruiți în vederea interpretării primare a datelor experimentale livrate, a asocierii acestora cu analize experimentale complementare. Studenții deprind competențe științifice din analiza studiilor de caz relevante, prin teme, prin documentare din bibliografia ghidat selectată, recent publicată la nivel internațional și analizată în grupuri de lucru.

Biodeteriorarea operei de artă

Cursul prezintă categoriile de biodeteriogeni și mecanismele acestora de acțiune asupra icoanei pe suport lemnos și a hârtiei, precum și strategiile de elaborare a programelor de lucru pentru decontaminare și conservare. Studiile de caz exemplifică morfologia deteriorărilor provocate de fungii microscopici, fungii macroscopici și insectele xilofage. Analiza vizuală efectuată in situ, documentația fotografică, recunoașterea morfologiei de biodeteriorare sunt prezentate ca metode de bază în identificarea biodeteriogenilor. La acestea se adaugă metodele de analiză avansată, nondestructive și noninvazive. Studenții analizează critic diferite studii de caz, obiecte de lemn, rezultatele expertizelor biologice și propun tratamente corespunzătoare pentru restaurarea științifică.

Metodologia conservării-restaurării

Metodologia conservării și restaurării își propune în anul 3 al studiilor de licență utilizarea cunoștințelor acumulate în anii precedenți pe un studiu de caz, care să facă obiectul lucrării sale de licență. Studentul este astfel pus în situația de a aplica noțiunile teoretice și experiența pe un caz concret, printr-o abordare interdisciplinară a operei de artă, sub coordonarea permanentă a profesorilor de disciplină, precum și a profesorilor de la disciplinele complementare.

Analiza tehnologică a operei de artă – paleotehnici

În anul 3 de studiu, cursul are în vedere analizarea aspectelor tehnologice ale unei opere supuse intervențiilor de conservare și restaurare, în cadrul lucrării de licență. Partea teoretică reia problematica din anul 1 sau 2, aplicată piesei în studiu și redactarea capitolului dedicat analizei tehnologice din lucrarea de licență.

Pe baza datelor acumulate, studenții vor realiza o replică ce reconstituie tehnic un fragment din original.

Imaginea fotografică în restaurare

În procesul de conservare și restaurare imaginea fotografică reprezintă un capitol important ce poate furniza un maxim de informații în măsura în care aceasta este utilizată corespunzător. De aceea înțelegerea funcționării unei camere foto, a performanțelor și a limitărilor diferitelor tipuri de camere, obiective și senzori vor sta la baza obținerii imaginilor fotografice elocvente. Acestea vor livra – prin tipurile de lumini alese în funcție de obiectul studiat (pictură murală și fotografia de arhitectură, pictură pe suport de lemn, pictură de șevalet, textile, metal, ceramică și alte obiecte de muzeu), prin utilizarea diferitelor tehnici speciale de fotografie (fotografia digitală în infraroșu, fotografia digitală în lumină UV) sau prin tehnicile avansate de documentare (fotogrametrie, scanare 3D, baze de date) – informații cantitative și calitative ale obiectelor în studiu. Imaginile fotografice relevante și utile obținute în procesul documentării fotografice vor necesita un mediu de stocare a informației, vor avea nevoie de o prelucrare a imaginii sau se va dori publicarea lor. Astfel, finalul cursului va cuprinde atât noțiuni introductive de stocare și prelucrare a imaginii (prezentarea pachetului Adobe Photoshop, Lightroom/vector versus raster/stocarea informației pe termen lung), tipuri de formate (RAW, tiff, jpg), cât și noțiuni referitoare la publicarea lor pe diferite suporturi (web, print digital). Noțiunile teoretice vor fi susținute prin exemple practice realizate pe parcursul fiecărei întâlniri, iar studiile de caz vor completa partea practică a acestui curs.

Documentația de conservare și restaurare

O importantă componentă a domeniului conservării și restaurării operei de artă, alături de aspectele metodologice, documentația de specialitate constituie memoria intervenției asupra operei de artă, element necesar scopului cercetării și operațiunilor, transmiterea operei viitorului. În contextul dezvoltării programelor de prelucrare a imaginilor pe calculator se urmărește și o aplicare a acestora în elaborarea documentației specifice: redactarea documentației scrise, elaborarea releveelor și prelucrarea, stocarea, arhivarea imaginilor fotografice/digitale.

Disciplina le oferă studenților un sistem unitar de structurare a informațiilor privind natura materială a operei, starea de conservare a acesteia și consemnarea aspectelor metodologice ale intervenției de conservare și restaurare. De asemenea, viitorii restauratori vor trebui să se obișnuiască astfel cu o consemnare minuțioasă și sistematică a operațiunilor de conservare și restaurare.

Chimia conservării și restaurării

Cursul le oferă studenților o bază științifică necesară în practica de conservare și restaurare. Pornind de la introducerea în chimie anorganică și organică și continuând cu studiul materialelor care intră în componența operelor de artă sau sunt utilizate în procesele de conservare și restaurare, se urmărește ca viitorii restauratori să aibă capacitatea de a corela proprietățile fizice și chimice ale diferitelor substanțe și modul lor de interacțiune. Studenții sunt încurajați să analizeze, să sintetizeze și să interpreteze, să recunoască efecte ale unor fenomene chimice, să folosească un limbaj științific.

Cercetare, evaluare, proiectare în conservarea și restaurarea operei de artă

În cadrul cursului, studenții vor fi puși în poziția unui restaurator specialist care pregătește un proiect de restaurare, urmând să planifice și să desfășoare etapele de cercetare preliminară necesare elaborării propunerilor de tratament. Exercițiul practic va avea ca suport un curs teoretic presărat cu studii de caz, care vor oferi prilejul discuțiilor academice pe tema proiectării și intervenției de restaurare, a proiectelor complexe și a caracterului pluridisciplinar al cercetării. Cursul oferă prilejul întâlnirii cu specialiști activi în domeniul conservării-restaurării sau al vizitelor pe șantiere și laboratoare de restaurare.

Practica de specialitate

Este o disciplină importantă în formarea deprinderilor de a folosi corespunzător cunoștințele teoretice și practice acumulate la celelalte discipline artistice sau de specialitate și punerea lor în operă. În cadrul parteneriatelor semnate de Departamentul de Conservare și Restaurare, studenții au posibilitatea de a efectua operațiuni de conservare in situ, pe diferite șantiere de restaurare importante, sub coordonarea restauratorilor specialiști, membri ai unor companii private de restaurare, muzee, institute de cercetare în domeniu etc. Aici studenții au ocazia, o dată în plus, de a se familiariza cu atmosfera de lucru în echipă, cu utilizarea bazei tehnologice și materiale specifice puse la dispoziție de coordonatori. 

De asemenea studenții au posibilitatea să participe la programe extracurriculare (școli de vară, workshopuri, ateliere) alături de studenți ai unor universități din țară și din străinătate.

Etiopatogenia operei de artă, tratamentul biodeteriogenilor

Disciplina este structurată în cursuri practice și lucrări de laborator. Obiectivele cursurilor practice sunt reprezentate de analiza morfologiei modelelor experimentale și a frescelor contaminate cu microorganisme; sunt prezentate modificările caracteristice produse de diferite categorii de biodeteriogeni și bazele tratamentului științific de decontaminare. Obiectivele lucrărilor practice sunt: demonstrarea originii biologice a unor deteriorări cu morfologie caracteristică; inducerea biodeteriorării în condiții de laborator, pe modele experimentale (fresce și mortare); elaborarea și aplicarea strategiei de analiză și tratament a biodeteriogenilor. Se va analiza starea de conservare din punctul de vedere al biodeteriorării pe studii de caz reprezentate de obiectele incluse în lucrări de disertație.

Memoria intervenției de conservare și restaurare

Disciplina presupune înregistrarea datelor legate de istoria unui monument și intervențiile efectuate în timp asupra acestora. Sunt prezentate diverse studii de caz, metode și mijloace de cercetare și înregistrare a transformărilor suferite de opera de artă în decursul timpului. În cadrul prelegerilor și al vizitelor in situ sunt analizate critic etape ale intervențiilor de conservare și restaurare. 

Intervenția de conservare și restaurare/Principii/Investigații/Metode de tratament

În vederea aprofundării aspectelor metodologice la un nivel superior, această disciplină urmărește diversificarea cunoștințelor privind unele tratamente particulare aplicate în conservarea componentelor artistice, dar și folosirea unor echipamente performante pentru cercetare și monitorizare. Pentru elaborarea și aplicarea unei strategii de conservare adecvate se impune studierea principalelor caracteristici ale materialelor folosite în procesul restaurării. Se va pune accentul pe aducerea la cunoștința restauratorului a celor mai noi documente referitoare la principiile de restaurare, în lumina unei interpretări obiective. Ca o continuitate a cursurilor de metodologie, se urmărește o prezentare la zi a celor mai bune materiale și tehnici folosite în conservarea patrimoniului cultural, configurarea și dezvoltarea unei atitudini performante în abordarea mijloacelor de investigație a operei de artă și a noilor metodologii de conservare și restaurare.

Dezvoltarea proiectului masteral

Disciplina își propune să-i ghideze pe masteranzi în realizarea unui proiect de conservare și restaurare la un nivel profesionist. Aplicarea cunoștințelor acumulate la disciplinele de specialitate adiacente pentru experimentarea lor pe diferite suporturi – tencuieli istorice, pictură murală, pictură pe suport de lemn, piatră, metal ș.a. – se va reflecta la finalul celor doi ani de studii masterale într-un proiect bazat pe un proces riguros de cercetare, analiză și documentare. Împreună cu cercetători atestați ai MC, de specialiști din centre de cercetare sau muzee, studenții vor identifica tehnica în care au fost realizate operele de artă, evoluția acestora în timp, factorii care au contribuit la degradarea artefactului și, în final, vor elabora strategii de conservare adecvate, novatoare.

Chimia pentru conservarea și restaurarea operei de artă

Cursul combină studiul cu cercetarea, dezvoltând abilitățile studenților de a observa diferite fenomene și a propune soluții fundamentate științific. Viitorilor specialiști li se oferă oportunitatea să cerceteze, din punct de vedere chimic, materialele constituente ale operelor de artă și factorii de deteriorare ai acestora, să propună soluții și tehnici în conservare, prin utilizarea unor modele experimentale. Studenții vor putea integra și interpreta datele obținute prin tehnici avansate de investigație, dezvoltând astfel aptitudini necesare elaborării unei metodologii de conservare și restaurare bazate pe cercetare științifică.

Conservarea preventivă a monumentelor istorice – studii de caz

Disciplina este structurată în cursuri practice și lucrări de laborator. Obiectivele cursurilor practice sunt: prezentarea noțiunilor fundamentale de conservare preventivă și a celor caracteristice diferitelor tipuri de artefacte. Studiile de caz constituie atât extrapolarea noțiunilor fundamentale la monumente istorice/obiecte de artă – expuse temporar la biodeteriorare –, cât și stabilirea măsurilor de urgență. Obiectivele lucrărilor practice sunt: recunoașterea suprafețelor recolonizate în perioada de conservare preventivă; aplicarea tratamentelor de decontaminare punctuală și corelarea eficienței acestora cu valorile parametrilor de microclimat. Informațiile obținute și experiența practică dobândită le vor permite studenților să aplice metodologia de conservare preventivă adecvată pe piesele incluse în lucrarea de disertație.

Ameliorarea factorilor de microclimat în conservarea bunurilor culturale

Prin parcurgerea acestei discipline, viitorii specialiști se familiarizează cu legislația în domeniu, cu normele, standardele naționale și internaționale, studiază mecanismele de degradare favorizate de condițiile neconforme de expunere, depozitare, manipulare, transport ale bunurilor culturale, precum și cu mijloacele de monitorizare. Competențele dobândite îi vor ajuta să identifice corect factorii de risc asociați, să interpreteze date generate de activități de monitorizare, să identifice posibile erori în gestionarea condițiilor de microclimat, să elaboreze concluzii.