Marcel Bunea
1952–2026
Universitatea Națională de Arte din București anunță cu profund regret trecerea în neființă a profesorului și artistului Marcel Bunea, o prezență esențială în viața Departamentului Pictură și în scena artei contemporane românești.
Născut la 20 martie 1952 la Cisnădie, Marcel Bunea a absolvit Liceul de Muzică și Arte Plastice din Sibiu (1972), apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1982). În 2006 a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București, cu teza „Cele patru elemente în artele vizuale contemporane”.
Din 1990, a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, implicându-se activ în viața breslei: președinte al Asociației UAP București (2002), membru în conducerea operativă (2002–2006), vicepreședinte al Filialei Pictură București (2008–2012), iar ulterior membru în Consiliul de conducere al filialei.
În plan academic, Marcel Bunea a construit o carieră exemplară în cadrul UNArte: lector universitar (1992–2009), conferențiar universitar doctor (2009–2015), iar din 2015 profesor universitar doctor. A fost șef al Catedrei Pictură (2004–2012) și, din 2012, director al Departamentului Pictură al Universității Naționale de Arte din București.
În paralel, a desfășurat o activitate artistică de amploare: peste 36 de expoziții personale, participări la peste 150 de expoziții de grup în țară și în străinătate și curatorieri ale unor proiecte și evenimente expoziționale. Dintre reperele biografiei sale expoziționale amintim expozițiile personale „Nefârtații” (1986), „Între chemare și dispreț” (1991), „Pâinea și Vinul” (1992), „Retrovizor 1984–2001” (2001), „Pangratti 31” (2012) sau seria „DOI”.
Opera și activitatea sa au fost recunoscute prin numeroase distincții, între care Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2004), premii și distincții importante în câmpul artelor vizuale, precum și titlul de Cetățean de onoare al orașului Cisnădie (2013).
Comunitatea UNArte pierde astăzi nu doar un artist cu o voce puternică și coerentă, ci și un profesor care a format generații întregi de studenți, încurajând rigoarea, libertatea de căutare și responsabilitatea față de pictură.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!