Conferințele lunare CIAV – Resurse estetice de supraviețuire identitară. Tezaurul de la Pietroasa

Invitat:
Dr. habil. Daniel Spânu, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, București

Pe 23 aprilie 2025, vă invităm la Conferința Lunară CIAV aferentă lunii aprilie, organizată de Centrul Universitar de Cercetare Interdisciplinară în Artele Vizuale (CIAV) din cadrul Universității Naționale de Arte din București și susținută de Dr. Habil. Daniel Spânu, cercetător al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, cu tema Resurse estetice de supraviețuire identitară. Tezaurul de la Pietroasa. Prelegerea va avea loc miercuri, 23 aprilie, începând cu ora 13:00, în sediul UNArte din str. General Budișteanu, nr. 19, în sala 45 (etaj 3).

Tezaurul de la Pietroasa este una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din toate timpurile. Cele 12 obiecte păstrate cântăresc aproape 19 kg aur – un metal inalterabil, considerat un simbol al eternității. Semnificația tezaurului depășește însă valoarea intrinsecă a metalului prețios conținut.

Prelegerea dedicată acestei descoperiri este structurată în trei părți. Mai întâi vor fi evocate succint împrejurările în care a fost recuperat tezaurul și soarta lui după descoperire, precum și istoricul cercetării. Partea a doua este dedicată morfologiei, tehnologiei și ornamentației recipientelor și podoabelor din tezaur. Analogiile cele mai relevante ale acestor obiecte înlesnesc datarea tezaurului și determinarea multiplelor sale semnificații. În partea a treia, va fi evocat contextul cultural-istoric în care se integrează adecvat tezaurul. Descoperirea poate fi atribuită unui nucleu de putere ostrogotic, capabil să își afirme o autoritate insolită în plină epocă hunică (prima jumătate a secolului al V-lea). Podoabele fastuoase și vasele de lux alcătuiesc un mănunchi de repere simbolice care consacră tradiția unei descendențe.

Motivele pentru care tezaurul de la Pietroasa reprezintă metaforic un „proiect de imortalitate” sunt expuse în concluzia prelegerii.

Daniel Spânu este cercetător la Institutul de Arheologie din București. Și-a susținut doctoratul în anul 2006 la Universitatea București cu o teză dedicată orfevrăriei din Dacia preromană; teza a fost publicată ulterior sub forma monografiei Tezaurele dacice…. În anul 2018, și-a susținut abilitarea în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române cu o teză dedicată practicilor funerare est-carpatice din secolele II–III; teza a fost valorificată monografic în anul următor. Daniel Spânu este autorul mai multor studii și articole dedicate antichităților din cea de a doua epocă a fierului, din epocă romană și din epoca migrațiilor de pe teritoriul României. Susține periodic comunicări la manifestări de specialitate din țară și din străinătate. În calitate de bursier al Fundației Alexander von Humboldt a beneficiat de stagii de studiu și perfecționare la Institutul Arheologic German și la Institutul de Arheologie Preistorică al Universității Libere din Berlin. A efectuat sesiuni de documentare la Viena, Budapesta, Poznan și în numeroase muzee din țară. A participat la cercetări arheologice sistematice în situri preistorice și medievale din România și din străinătate (Franța, Germania, Georgia, Moldova).